Daca tot veni vorba de adolescenta am reusit sa imi aduc aminte o strofa dintr-o poezie compusa de mine. Pe vremea cand cochetam cu scrisul. In anul 1992. Sau… poate in 1991. Cine mai stie?

“Ma uit in oglinda si-o umbra-mi zambeste,
E moartea cu ea, din umbra priveste,

E totul absurd dar moarte exista
E umbra, oglinda, absenta si trista”

Promit sa completez si restul cand o voi gasi. Trebuie sa rascolesc prin hartoage uitate de timp cine stie pe unde.

Advertisements