De la bun inceput trebuie sa va spun ca eu provin dintr-o familie destramata. Cand aveam 6 ani parintii mei au divortat si eu am crescut singur, doar cu mama. Tatal meu se afla acum la a treia casnicie. Din cele trei mariaje au rezultat 4 copii. Unul din prima (adica eu), doi din a doua (Anca si Andrei) si unul din a treia (Tavi). Productiv omu’, nu ziceti? Din pacate nici fratele lui nu a fost mai prejos si este la a doua nevasta. Si ca sa fie tacamul complet si eu sunt la a doua casatorie… Sa fie o chestie de neam?

Ma rog… Nu asta era ideea.

Duminica, 8 Martie, am fost invitat la aniversarea a 92 de ani a bunicii mele din partea lui taica-miu. Eu cu “Mami” (ca asa ii spuneam cand eram mic) nu am fost in relatii prea bune pentru ca de-a lungul timpului, mai ales dupa ce parintii mei s-au despartit, am fost tratat ca si ruda “colaterala”… Nu intru acum in amanunte.

Anyway… Am stat in dubiu daca sa ma duc sau nu. Pana la urma am facut-o mai mult pentru ca vreau sa ma laud peste tot cu familia mea. Ne-am strans acolo 4 generatii, cum pompos se discuta. Pe Tavi cel mai mic dintre fratii vitregi il vad mai des pentru ca mai tin legatura cu taica-miu dar pe Anca si pe Andrei nu ii mai vazusem de mult. Sunt adolescenti in toate regula, cu serviciu, cu probleme.

Familia, insa, tot dezbinata. Se simtea o atmosfera de complezenta… Sotia lui Toni (fratele lui taica-miu) este la cutite cu bunica-mea si de aceea Toni a venit singur… Fratii mei (Anca si Andrei) au venit fara mama pentru ca face parte din a dou casatorie si nu se au la inima… Eu am fost tot fara mama pentru ca nu isi mai are sensul prezenta ei acolo dupa 30 de ani…

Am stat cu totii la masa. S-a ras. S-a discutat… Si stateam sa ma gandesc ca dintre toti fratii mei numai eu am “istorie” si amintiri cu bunicii… Stiam pe de rost toate obiectele de mobilier, toate pozenele pe care le faceam… si astea le simteam prezente… Parca facusem o calatorie in timp in casa bunicilor…

M-am intristat sa vad cat de dezbinati eram. Avem o singura viata si pe aceea ne-o petrecem facandu-ne mizerii unii altora… In loc sa profitam din plin de trecerea anilor ca, mai apoi, sa ne putem aduce aminte cu placere de clipele petrecute impreuna. Asa cum am facut eu. SINGUR. Pentru ca nimeni din jur in afara de bunica si tata nu putea sa imi impartaseasca gandurile…

Stiu ca am fost mai melancolic dar vreau sa va spun ceva:

Impacati-va repede cu fratii, surorile, parintii pentru ca timpul e scurt si regretele vor fi mari la sfarsit…

La Multi Ani, Mami… Sa ne vedem si la 100 de ani!

Advertisements